actualizat ianuarie 2018

profil

M Otrivori stabilit în Noua Zeelandă din secolul al XI-lea încoace. Timp de peste un secol de așezare europeană, m Otrivori a avut tendința de a rămâne în zonele rurale, dar până în anii 2000 mai mult de 80% din M Otrivori a trăit în zonele urbane. Conform datelor de la recensământul din 2013, în țară erau 598.605 m Oktivi, reprezentând 14,9% din totalul populației. Din acest grup, aproape jumătate (46,5%) au identificat M-ul ca fiind singura lor etnie, restul identificându-se alături de una sau mai multe alte etnii. Populația m Oktori a crescut cu aproape 40% din 1991, când au totalizat 434.847.

contextul istoric

M numărul populației a fost probabil de aproximativ 1 milion la sfârșitul secolului al XVIII-lea, cu o economie agricolă și de pescuit și o organizare socială similară cu cele ale polinezienilor din Insulele mai mici din nord-est. Au existat diferențe între grupurile tribale și războiul dintre ele nu a fost neobișnuit. Sosirea coloniștilor albi a adus un declin rapid al populației, în măsura în care se credea că m-urile sunt pe cale de dispariție spre sfârșitul secolului al XIX-lea, când populația scăzuse la nu mai mult de 40.000. Ca și în Australia, politica colonială față de populația indigenă a fost de a netezi perna pe moarte a unei rase inferioare.

Tratatul de la Waitangi

un rezultat inițial al contactului European a fost introducerea armelor, ceea ce a dus la escaladarea războiului dintre triburile m Elteri în ‘războaiele muschetelor’. Au existat diviziuni importante între M Oximori la momentul semnării Tratatul de la Waitangi în 1840. Șefii m oktivi au fost împărțiți în ceea ce privește semnarea tratatului și erau nesiguri cu privire la prevederile acestuia. Textul în limba engleză al tratatului a garantat m Oktori’ posesia deplină, exclusivă și netulburată a terenurilor lor’, în timp ce textul m Oktori a folosit cuvintele te tino rangatiratanga care ar putea fi tradus ca ‘suveranitatea terenurilor lor’. Cu toate acestea, coroana a fost promisă kawanatanga, o traducere m Oteriori a guvernării. Când a fost semnat Tratatul, existau aproximativ 2.000 de coloniști albi, aproximativ 1% din populație; mulți nu erau interesați să respecte reglementările Tratatului.un număr de șefi militari au refuzat să semneze Tratatul, temându-se că își vor pierde mana (puterea) și pământurile. Unii, cum ar fi șeful Waikato Te Wherowhero, au fost deposedați de pământurile lor în urma ‘războaiele m Oktivi’.

în anii 1840, pe măsură ce coloniștii Pakeha au crescut în număr, au existat ciocniri în toate părțile țării între Pakeha și m Oteri. Pakeha s-a supărat pe proprietatea m Oktivi asupra multor dintre cele mai bune terenuri din insula de Nord. Achiziționarea de terenuri în condițiile Tratatului de la Waitangi a fost un proces prea lent pentru mulți Pakeha și prea rapid pentru mulți Maori. În 1852 țara a câștigat prima constituție, un parlament și șase consilii provinciale. Maori, excluși din electorat (deoarece nu erau deținători de proprietăți individuale), au căutat să-și înființeze propriul guvern și în 1858 au ales un rege m Oteri, Te Wherowhero. O intenție a acestei mișcări Regale (Kingitanga) a fost de a opri vânzarea de terenuri către Pakeha plasându-l sub mana regelui și de a stabili un sistem administrativ juridic în zonele ignorate de administrația britanică. Doi ani mai târziu, războaiele din Noua Zeelandă au început la Waitara în provincia Taranaki. În timpul războaielor, care au durat 12 ani, Guvernul din Noua Zeelandă a căutat să pedepsească acele triburi implicate prin confiscarea pământurilor lor. Aproape 3,25 milioane de acri au fost confiscate, inclusiv o mare parte din cele mai bune terenuri Waikato, Taranaki coastland și teren în Golful Plenty.

războaiele i-au demoralizat pe M. Chiar și ‘loialii’ m Oximori care s-au opus Kingitanga și au sprijinit trupele britanice au pierdut teren în urma. În unele cazuri a fost luată în confiscări (raupatu), dar o varietate de mijloace semi-legale au fost folosite pentru deposedarea triburilor în restul secolului. Din ce în ce mai mult, guvernul a căutat să asimileze m Oximori, dar, așa cum a scris un analist în 1980, ‘pacea omului alb a fost mai devastatoare decât războiul său’, întrucât Parlamentul l-a asuprit pe M Oximori și și-a însușit resursele.

Tratatul Waitangi sub presiune

după războaiele funciare au existat încercări intermitente de a redeschide discuțiile privind Tratatul de la Waitangi și de a căuta restaurarea terenurilor confiscate. În 1884, Regele m Oktori a condus o deputație la Londra, dar i s-a refuzat o audiență la Regină și petiția lor a fost trimisă înapoi guvernului din Noua Zeelandă, în ciuda încercărilor repetate nereușite de a negocia cu acel guvern. O mișcare anterioară, te Kotahitanga (mișcarea m Oktivi unity) a fost reînviată la sfârșitul secolului; a introdus un proiect de lege privind drepturile m Oktori în Parlamentul din Noua Zeelandă (unde m Oktori avea patru locuri) în 1894, căutând controlul m Oktori asupra propriilor terenuri, pescuit și alte resurse alimentare, care a fost respins doi ani mai târziu.

alte încercări de a restabili prevederile tratatului au fost făcute din nou în diferite momente ale secolului al XX-lea și au rămas tema centrală a istoriei și afacerilor politice. Constatările unei comisii Regale asupra lui raupatu din 1928 au justificat poziția M Oteriori și au oferit triburilor Waikato, Taranaki și Bay Of Plenty compensații, pe baza valorii terenurilor lor la acea vreme și a gradului de ‘vină’ care le-ar putea fi atașat în războaie. Waikato a refuzat oferta și mulți milionari au cerut ca terenul și nu banii să le fie returnați. O ofertă revizuită a fost acceptată în cele din urmă de oamenii Waikato în 1946, deși problema de bază a înstrăinării terenurilor a fost puțin schimbată.

în timpul celui de-al doilea Război Mondial, m Elixteri erau încă în primul rând o populație rurală, care locuia în principal în insula de Nord. Majoritatea trăiau în condiții precare, cu locuințe inadecvate, acces slab la servicii și acces limitat la terenuri, deoarece nu mai mult de aproximativ 1% din pământul Noii Zeelande era de fapt deținut și ocupat de Maori. După război, o mare parte din afluența crescută a Noii Zeelande a scăpat de Maori, în ciuda noilor prevederi pentru locuințe de stat, sănătate publică, educație și alte servicii. Mulți locuitori au început să migreze în orașe în căutarea unui loc de muncă și un viitor în afara zonelor tribale tradiționale (iwi), prin urmare problemele relațiilor rasiale și statutul economic și social inadecvat au devenit mai vizibile. Până în anii 1990, mai mult de 80% din M Oktori trăiau în zone urbane.

mișcarea de Protest

o mișcare de protest mai radicală a început în anii 1970 odată cu formarea nga Tamatoa, un grup de tineri militanți educați care au militat pe probleme precum predarea limbilor străine în școli. În 1975 au organizat un marș terestru pe lungimea insulei de Nord până la Parlamentul din Wellington, ceea ce a creat o conștiință publică largă a problemelor m Elocvori. S-a pus din nou accentul pe Tratatul de la Waitangi, concentrându-se asupra afirmațiilor că acesta nu a reușit să protejeze terenurile, pădurile și pescuitul m Noxiori. În 1971, nga Tamatoa a încercat să perturbe sărbătorile anuale ale zilei Waitangi care comemorau semnarea; astfel de întreruperi continuă până în prezent.

Tribunalul Waitangi

înființarea unui guvern conservator al Partidului Național în 1975 a dus la tendința de a respinge problemele m Otrivi ca fiind doar nemulțumirile radicalilor militanți; acest lucru a intensificat opoziția m Otrivi. Cu toate acestea, în același an, guvernul laburist adoptase Legea Tratatului de la Waitangi, care a înființat un tribunal pentru a investiga cererile de terenuri și problemele conexe. Un număr de mii de ani au lansat provocări legale Guvernului cu privire la problemele funciare. Acestea au venit în fața Tribunalului Waitangi, care avea puterea de a investiga noi legislații pentru încălcări ale tratatului. Proeminent printre aceste cazuri a fost unul care se opune planurilor guvernului de a dezvolta o instalație de combustibil pe coasta Taranaki, unde terenul m Oximori fusese confiscat de mult timp, care ar fi pompat deșeurile industriale în apele de coastă și pe recifele folosite de tribul te Atiawa din Taranaki pentru pescuit. Tribunalul a concluzionat că ieșirea propusă a constituit o încălcare a Tratatului, iar Președintele Tribunalului, judecătorul Edward Taihakurei Durie, a declarat că Tribunalul însuși a fost o recunoaștere a existenței m Oktori, a ocupației lor anterioare a terenului și a intenției ca prezența m Oktori să rămână și să fie respectată. Ne-a făcut o țară, dar a recunoscut că suntem doi oameni. A stabilit regimul nu pentru uniculturalism, ci pentru bi-culturalism.’

în anii 1980 a existat o cerere tot mai mare de suveranitate m-uri, alături de încercările reînnoite de a obține un angajament public din partea guvernului de a onora Tratatul de la Waitangi. Cererea de Suveranitate a subliniat necesitatea recunoașterii faptului că Noua Zeelandă este pământ m Oktori și că terenurile confiscate vor fi returnate Maorilor. În 1984, Tainui din Waikato a cerut ca prevederile Tratatului de la Waitangi să fie consacrate într-o constituție sau o declarație a drepturilor și să existe o reformă a sistemului politic. Noul guvern al Partidului Laburist a sporit puterile Tribunalului Waitangi, permițându-i să ia în considerare cererile care au apărut din 1840, astfel, pentru prima dată, m Oktori au putut solicita restituirea și compensarea pierderii de terenuri și resurse. În ciuda discuțiilor privind reforma politică, nu au fost create noi locuri m Oktori. Alegătorii m oktori pot alege fie să fie pe lista electorală generală, fie să voteze pentru unul dintre cele patru locuri m Oktori.prevederile Tratatului de la Waitangi și ale Tribunalului Waitangi au întâmpinat mai multe provocări în a doua jumătate a anilor 1980. În 1987, Consiliul m Otrivori din Noua Zeelandă s-a opus cu succes planurilor guvernamentale de a transfera anumite active întreprinderilor de stat ca preludiu la privatizare, argumentând că, dacă terenurile coroanei ar fi vândute, nu ar mai rămâne active pentru a soluționa cererile m Otrivori în fața Tribunalului Waitangi. Doi ani mai târziu, Tainui m Oteriori a obținut un succes similar atunci când au contestat planurile guvernului de a vinde drepturile de exploatare a cărbunelui în Waikato, când cărbunele se afla sub teren confiscat de la Tainui. Guvernul s-a confruntat, de asemenea, cu probleme atunci când a ignorat drepturile de pescuit ale M-urilor. Într-un moment de recesiune economică, guvernul încercând să restructureze economia națională, aceste evoluții au creat tensiune în societatea din Noua Zeelandă. A existat o reacție, deoarece mulți Pakeha s-au simțit amenințați de domeniul de aplicare aparent în creștere și de o mai mare militanță a revendicărilor m Elocvori. În același timp, m Oktivi au criticat progresul lent continuu în satisfacerea cerințelor lor, deși schimbările sociale au dus la predarea limbii m Oktori și taha m Oktori (calea m Oktori) în școli, permițând un anumit grad de biculturalism.

Managementul și conservarea resurselor

M participarea la gestionarea și conservarea resurselor a devenit din ce în ce mai proeminentă pe măsură ce efectele Legii privind gestionarea resurselor (1991) și ale Legii privind conservarea (1987) au devenit evidente. Aceste acte includeau drepturi de reparare pentru încălcările trecute și în curs ale tratatului, inclusiv dreptul de a restitui terenurile coroanei (și resursele) proprietarilor tradiționali și dreptul de a-și controla și gestiona resursele naturale în conformitate cu propriile valori culturale. Cu toate acestea, s-au înregistrat progrese lente în ceea ce privește reparațiile prin returnarea terenurilor și a altor resurse. Puține resurse au fost disponibile pentru a lupta pentru Conservarea și integritatea resurselor lor. În ciuda unei serii de noi statute, legi și discursuri, m Oximori a experimentat puține schimbări reale în termeni practici; acest lucru a sporit frustrările militanților și i-a înfuriat pe Pakehas conservatori care credeau că resursele financiare rare erau irosite pe ingrați.

compensații

la sfârșitul anului 1994, guvernul neozeelandez a solicitat o soluționare o dată pentru totdeauna pentru toate nemulțumirile m interiori, cu un ‘plic fiscal’ de 1.000 de milioane de dolari SUA, după care toate cererile de tratat vor fi considerate de către coroană ca fiind soluționate. Încercarea de a reduce toate problemele de Justiție pentru M Oximori la o sumă de bani a negat impactul social, politic și cultural al colonizării și a încercat să eradice drepturile m Oximori stabilite prin Tratatul de la Waitangi. Acesta a definit drepturile m Oktori într-un cadru colonial ca ‘drepturi limitate de gestionare’ mai degrabă decât autodeterminare și nu a reușit să recunoască atașamentul spiritual m Oktori față de pământul lor. A fost respinsă de activiștii m Oktori în multe locuri, deși în decembrie 1994 tribul Waikato Tainui a ajuns la un acord cu Guvernul cu privire la una dintre cele mai mari dintre cele 400 de revendicări restante. Așezarea a costat guvernul nz 170 de milioane de dolari, a implicat returnarea a 14.000 de hectare de teren către oamenii Waikato și o scuză guvernamentală pentru raupatu. În general, m Oktori a respins ‘pachetul fiscal’, rezultând o unitate considerabilă în societatea m Oktori, dar frustrarea pentru guvernul Partidului Național conservator.

în cursul anului 1995, demonstranții m Otrivi au ocupat o serie de situri, inclusiv un parc public din Wanganui și centrul turistic din Rotorua, într-o serie de proteste în curs de desfășurare cu privire la presupusa ocupare ilegală de către coroană a terenului m Otrivi. Disputele din cadrul Maoridom cu privire la distribuirea cererilor de soluționare au întâmpinat o reacție conservatoare. În mai 1995, prim-ministrul Jim Bolger și Dame Arikinui Te Atairangikaahu, Regina Tainui, cea mai mare federație tribală m Oktori, au semnat un Acord prin care guvernul va da bani și terenuri la o valoare totală de 170 milioane dolari SUA în soluționarea integrală și finală a nemulțumirilor funciare. Conform acordului, care se referea la 500.000 de hectare de teren confiscate ilegal de coloniștii europeni în anii 1860, guvernul a restituit mii de hectare de teren care au rămas sub controlul guvernului. Activiștii s-au opus soluționării din mai 1995 pe motiv că este insuficientă și pământul ar merge la oamenii greșiți. Triburile cu pretenții reduse asupra drepturilor de pescuit și m Oktori urbani fără legături strânse cu triburile lor au protestat că așezările tribale oferă beneficii disproporționate unor m Oktori pur și simplu din cauza activelor disponibile în regiunea lor și ar dezavantaja Maori urbani. Cele mai multe dintre revendicările majore de terenuri m Elfitori nu au fost încă decise, inclusiv trei sferturi din insula de Sud și suprafețe mari din insula de Nord.

un mic grup de militanți m Otrivori au continuat să facă presiuni pentru o versiune a suveranității; s-au dovedit o forță perturbatoare la sărbătorile Zilei Waitangi și, cu alte ocazii, l-au înstrăinat pe Pakeha, ale cărui opinii cu privire la problemele m Otrivori au devenit altfel mai puțin intractabile. Soluționarea lentă a nemulțumirilor istorice nu a creat încă o bază economică care să permită m Secteriilor să obțină o autodeterminare mai mare în ceea ce privește suveranitatea economică și au rămas o serie de opinii cu privire la modul în care autodeterminarea ar putea fi realizată mai bine. Au existat diviziuni generaționale și rural-urbane și regionale în conducerea m Oktori, dar o acceptare tot mai mare a nevoii de suveranitate m Oktori. Acest lucru a dus la turbulențe și fluctuații considerabile în politica din Noua Zeelandă.

Parlamentul Noii Zeelande a adoptat Legea Foreshore and Seabed Act în noiembrie 2004. Proiectul de lege a anulat o hotărâre judecătorească din iunie 2003 care a constatat că m Otrivori poate avea interese obișnuite în țărm, ceea ce ar putea permite acordarea titlului de către Curtea funciară m Otrivi. Noua legislație a stins efectiv acest titlu nativ și a dus la proteste publice extinse. În mai 2004, un hikoi (marș de protest) de 20.000 de oameni au mărșăluit din nordul insulei de Nord a Noii Zeelande către capitală Wellington. Ministrul asociat al Afacerilor m Oteri, Tariana Turia, a demisionat din guvern și a format un nou partid m Oteri, o mișcare care a redus sprijinul tradițional al Muncii m Oteri.

Partidul m Oktori a câștigat patru din cele șapte locuri m Oktori de la Partidul Laburist la alegerile din 2005. Mulți M oapte au votat strategic pentru Partidul Laburist în semn de protest față de propunerea Partidului Național de abolire a celor șapte m oapte locuri parlamentare. Partidul m Oktivi nu a reușit să obțină sprijinul Ngai Tahu, unul dintre cei mai influenți și bogați iwi, care a căutat să evite afilierea directă cu orice partid unic. În mod ironic, a ajuns și la un grad de acomodare cu Partidul Național.

reprezentanții Partidului m Oktivi acuză guvernul de ‘erodarea relației dintre coroană și Maori’ și au aplaudat recomandarea din septembrie 2007 a Comitetului electoral și de Justiție al Parlamentului din Noua Zeelandă ca Principiile din 2006 ale Tratatului de la Waitangi să nu fie adoptate. Proiectul de lege, care a fost susținut de toate părțile, cu excepția Partidului Verde și a Partidului m Elcitori, a propus ștergerea cuvintelor ‘Tratatul de la Waitangi și principiile sale’ din cărțile de drept ale Noii Zeelande. Raportul din August 2007 al Comitetului ONU pentru eliminarea discriminării rasiale a confirmat rezervele exprimate de M interiori cu privire la voința guvernului de a se supune standardelor Tratatului. Comitetul a concluzionat că guvernul Noii Zeelande a acționat pentru a diminua importanța și relevanța tratatului și pentru a crea un context nefavorabil drepturilor Maorilor.

în iulie 2007, Comisia de Drept din Noua Zeelandă a început un proiect de dezvoltare a unui cadru legal pentru M Elcteri care doresc să gestioneze resursele și responsabilitățile comunale. Structurile juridice existente în Noua Zeelandă, cum ar fi trusturile, companiile și societățile încorporate, nu răspund bine normelor culturale ale grupurilor m Oximori, iar proiectul ‘Waka Umanga (m Oximori Corporations) Act’ propune o alternativă care permite triburilor să interacționeze cu sistemul juridic.

problemele actuale

M Interiorii se bucură de o poziție relativ puternică în societate în comparație cu alte popoare indigene din întreaga lume, datorită Tratatului de la Waitangi. M oktori au căutat mult timp o protecție mai sigură a drepturilor lor prin tratate prin dispoziții constituționale. Guvernul a anunțat recent că intenționează să întreprindă un proces de revizuire a Constituției, care va include o revizuire a reprezentării m Oktori, rolul Tratatului de la Waitangi și alte probleme constituționale.în raport cu majoritatea grupurilor etnice din Noua Zeelandă, altele decât insulele Pacificului, m-urile sunt dezavantajate din punct de vedere social și economic. Majoritatea populației este concentrată în zonele de ocupare necalificată, unde salariile sunt scăzute și ratele șomajului sunt ridicate. Deși s-au înregistrat îmbunătățiri semnificative în ultimele două decenii în multe domenii, cum ar fi nivelurile de ocupare a forței de muncă și speranța de viață, rămân disparități semnificative. Condițiile de viață și sănătatea precare, cu locuințe inadecvate în zonele urbane interioare și rate relativ ridicate ale șomajului, au contribuit la imaginea de sine slabă, la violență și la comportamentul infracțional.

au fost elaborate o serie de inițiative pozitive pentru a aborda unele dintre aceste domenii dezavantajate. De exemplu, de la adoptarea inițiativei Drivers of Crime, un proiect dezvoltat pentru a reduce infracțiunile și recidivele de M Oktori, numărul tinerilor m Oktori care au apărut în instanță s-a redus cu 30% în ultimii doi ani. Guvernul a lansat, de asemenea, planul de acțiune privind criminalitatea în rândul tinerilor în 2013, cu scopul de a reduce criminalitatea și recidiva pentru Tinerii Tineri. Rezultatele recensământului din 2013 indică, de asemenea, că mai mulți M Oktori obțin calificări oficiale la universitate, peste 36 000 declarând o diplomă de licență sau mai mare drept cea mai înaltă calificare — o creștere de peste 50% față de 2006.

în multe părți ale țării, limba M Inktori și-a pierdut rolul de limbă comunitară vie în anii postbelici. În ultimul deceniu s-a înregistrat o creștere constantă a procentului de M Oktori la toate nivelurile de educație și, în același timp, a existat o renaștere în predarea și învățarea limbii și culturii m Oktori, parțial prin creșterea numărului de clase bilingve în școlile primare și secundare. Au existat, de asemenea, un număr tot mai mare de școli de limbi m Electorice (Kura Kaupapa m Electorice), care se extind de la preșcolar la secundar. Acest accent pe educație a contribuit la stoparea declinului în Maoritanga (cultura m Oteriori) care a avut tendința de a urma urbanizarea. Într-adevăr, a existat o creștere constantă începând cu anii 1990 a numărului de copii învățați în Te Reo m Oteri. Politicile de promovare a recunoașterii Culturii m Oktori și a vizibilității identității m Oktori în arena națională au fost un factor pozitiv în revitalizarea limbii. Un pas important înainte a fost făcut în August 2017, când Rotorua a devenit primul oraș bilingv oficial din Noua Zeelandă.

problemele legate de reconcilierea dintre coloniștii albi și comunitatea m Elocvori sunt examinate de Tribunalul Waitangi, care a fost creat printr-un Act al Parlamentului din Noua Zeelandă în 1975. Tribunalul permite soluționarea retrospectivă a plângerilor. Constatările sale nu sunt obligatorii din punct de vedere juridic, dar recomandările sunt în general respectate de societate. În timp ce problema fundamentală a returnării terenurilor sau a compensării este în prim plan, majoritatea creanțelor funciare rămân restante, m Oximori deținând doar 5% din terenul țării.

prin politica biculturalismului și prin practica Tribunalului Waitangi, guvernele din Noua Zeelandă au căutat să permită dezvoltarea m-urilor. Triburile m oktori (iwi) au dezvoltat programe de dezvoltare locală, dar au lipsit adesea pământul și capitalul pentru a le pune în aplicare. Mult mai puțină atenție a fost acordată problemelor mai greu de rezolvat ale Maori urbane. În acest sens, o provocare majoră este modul de utilizare a resurselor și a altor sisteme pentru a permite dezvoltarea deposedaților urbani, pentru care organizațiile sociale, altele decât tribul (iwi) – care are o importanță mai mare în zonele rurale-au o valabilitate mai mare. Urbanizarea rapidă A M Oximori din anii 1960 a văzut defalcarea iwi (trib) și HAP sisteme (clan). Cu toate acestea, conducerea m oktivi a lucrat pentru a aborda problemele care au apărut din această defalcare și a stabilit autorități urbane multi-tribale pentru a ajuta la promovarea dezvoltării economice, sociale și comerciale a comunităților urbane m Oktivi.

actualizat în ianuarie 2018