gândirea este activitățile cognitive pe care le utilizați pentru a procesa informații, rezolva probleme, să ia decizii, și de a crea idei noi. Vă folosiți abilitățile de gândire atunci când încercați să înțelegeți experiențele, să organizați informații, să faceți conexiuni, să puneți întrebări, să faceți planuri sau să decideți ce să faceți.

există mai multe tipuri diferite de gândire sau moduri de a gândi.gândirea creativă se referă la capacitatea de a concepe idei noi și inovatoare prin ruperea de gândurile, teoriile, regulile și procedurile stabilite. Aceasta implică punerea lucrurilor împreună în moduri noi și imaginative. Gândirea creativă este adesea denumită ” gândire în afara cutiei.”

gândirea analitică – se referă la capacitatea de a separa un întreg în părțile sale de bază pentru a examina părțile și relațiile lor. Aceasta implică gândirea într-o manieră logică, pas cu pas, pentru a descompune un sistem mai mare de informații în părțile sale.

gândirea critică – se referă la capacitatea de a exercita o evaluare atentă sau o judecată pentru a determina autenticitatea, acuratețea, valoarea, validitatea sau valoarea a ceva. Pe lângă analiza precisă și obiectivă, gândirea critică implică sinteză, evaluare, reflecție și reconstrucție. Și, mai degrabă decât să descompună strict informațiile, gândirea critică explorează alte elemente care ar putea avea o influență asupra concluziilor.

gândirea concretă – se referă la capacitatea de a înțelege și de a aplica cunoștințele faptice. Este vorba despre gândirea obiectelor sau ideilor ca elemente specifice, mai degrabă decât ca o reprezentare teoretică a unui concept mai general. Ea implică gândirea doar la suprafață, întotdeauna literală și la obiect.

gândire abstractă – se referă la capacitatea de a folosi concepte pentru a face și a înțelege generalizări, apoi relaționând sau conectându-le cu alte elemente, evenimente sau experiențe. Aceasta implică acordarea atenției semnificațiilor ascunse, permițându-vă astfel să observați și să înțelegeți teoriile și posibilitățile.gândire divergentă – se referă la capacitatea de a genera idei creative prin explorarea mai multor soluții posibile într-un efort de a găsi una care funcționează. Aceasta implică reunirea faptelor și datelor din diverse surse și apoi aplicarea logicii și cunoștințelor pentru a rezolva probleme sau a lua decizii. Începe dintr-un punct comun și se deplasează spre exterior în direcții divergente pentru a implica o varietate de aspecte sau perspective.

gândire convergentă – se referă la capacitatea de a pune un număr de piese diferite sau perspective ale unui subiect împreună într-un mod organizat, logic pentru a găsi un singur răspuns. Aceasta implică concentrarea pe un număr finit de soluții, mai degrabă decât propunerea de soluții multiple.

gândire secvențială (liniară) – se referă la capacitatea de a procesa informațiile în mod ordonat prescris. Aceasta implică o progresie pas cu pas în care trebuie obținut un răspuns la un pas înainte de a fi luat un alt pas.gândirea holistică (neliniară) – se referă la capacitatea de a vedea imaginea de ansamblu și de a recunoaște interconectarea diferitelor componente care formează sistemul mai mare. Aceasta implică extinderea procesului de gândire în mai multe direcții, mai degrabă decât într-o singură direcție, și înțelegerea unui sistem prin simțirea tiparelor sale.

Categorii opuse de tipuri de gândire

tipurile de gândire pot fi împărțite în mai multe categorii opuse;

• gândire concretă vs. gândire abstractă
• gândire convergentă vs. gândire divergentă
• gândire creativă vs. gândire analitică
• gândire secvențială (liniară) vs. gândire holistică

gândire concretă vs. Gândirea abstractă

gândirea concretă se referă la gândirea de la suprafață, în timp ce gândirea abstractă necesită mult mai multă analiză și merge mai adânc. Gândirea concretă va lua în considerare doar sensul literal, în timp ce gândirea abstractă merge mai adânc decât faptele pentru a lua în considerare semnificațiile multiple sau ascunse.

gândirea concretă se referă la procesul de înțelegere și aplicare a cunoștințelor faptice. Ea implică numai acele lucruri care sunt vizibile și evidente care permit oricărui individ să observe și să înțeleagă. Gândirea abstractă depășește toate lucrurile vizibile și prezente pentru a găsi semnificații ascunse și scop subiacent.

exemplu:

un gânditor concret se va uita la steag și va vedea doar anumite culori, marcaje sau simboluri care apar pe pânză. Un gânditor abstract ar vedea steagul ca un simbol al unei țări sau organizații. Ei pot vedea, de asemenea, ca un simbol al libertății și libertății.

gândire convergentă vs. Gândirea divergentă

gândirea convergentă implică reunirea faptelor și datelor din diverse surse și apoi aplicarea logicii și cunoștințelor pentru a rezolva probleme sau pentru a lua decizii în cunoștință de cauză. Gândirea convergentă implică punerea laolaltă a unui număr de piese sau perspective diferite ale unui subiect într-o manieră organizată și logică pentru a găsi un singur răspuns.

raționamentul deductiv pe care Sherlock Holmes l-a folosit în rezolvarea misterelor este un bun exemplu de gândire convergentă. Adunând diverse informații, a reușit să pună piesele unui puzzle împreună și să vină cu un răspuns logic la întrebarea „Cine a făcut-o?”

gândirea divergentă, pe de altă parte, implică ruperea unui subiect pentru a explora diferitele sale părți componente și apoi generarea de noi idei și soluții. Gândirea divergentă este gândirea spre exterior în loc de interior. Este un proces creativ de dezvoltare a ideilor originale și unice și apoi de a veni cu o idee nouă sau o soluție la o problemă.

gândire analitică vs.gândire creativă

gândirea analitică este despre descompunerea informațiilor în părțile sale și examinarea acelor părți relația lor. Aceasta implică gândirea într-o manieră logică, pas cu pas, pentru a analiza datele, a rezolva problemele, a lua decizii și/sau a utiliza informații. Gândirea creativă, pe de altă parte, se referă la conceperea de idei noi și inovatoare prin ruperea de gândurile, teoriile, regulile și procedurile stabilite. Nu este vorba de a descompune lucrurile sau de a le despărți, ci mai degrabă de a pune lucrurile împreună în moduri noi și imaginative.

exemplu:

un gânditor analitic se poate uita la o bicicletă pentru a determina cum funcționează sau ce este în neregulă cu ea. Un gânditor creativ poate privi aceeași bicicletă și poate gândi sau un nou mod de a o face mai rapidă sau un nou mod de a o folosi.

gândire secvențială vs.gândire holistică

gândirea secvențială este procesarea informațiilor în mod ordonat prescris. Aceasta implică o progresie pas-cu-pas în cazul în care primul pas trebuie să fie finalizată înainte de Apoi are loc al doilea pas.

Dacă A = b și b = c, atunci A = C

gândirea holistică, pe de altă parte, este despre a vedea imaginea de ansamblu și a recunoaște interconectarea diferitelor componente care formează sisteme mai mari. Aceasta implică extinderea procesului de gândire în mai multe direcții, mai degrabă decât într-o singură direcție, pentru a înțelege cum se conectează totul. Gânditorii holistici vor să înțeleagă tiparele și modul în care lucrurile se conectează între ele.

exemplu:

la asamblarea unui tabel, un gânditor secvențial ar urma instrucțiunile pas cu pas. Un gânditor holistic ar dori să vadă sau să vizualizeze mental cum ar arăta tabelul atunci când este finalizat.