de ce este zona crepusculară oceanică importantă?

Zona crepusculară oceanică oferă servicii ecosistemice importante, inclusiv sprijinirea rețelelor alimentare oceanice și a pescuitului comercial și transferul dioxidului de carbon în oceanul adânc.

cum susține zona crepusculară rețelele alimentare oceanice?abundența vieții în zona crepusculară susține o rețea alimentară complexă cu conexiuni atât la oceanul adânc, cât și la suprafață. Animalele moarte și „zăpada” marină— aglomerări de plancton mort, bacterii, pelete fecale și alte particule bogate în carbon organic—se scufundă din apele de suprafață prin zona crepusculară până la oceanul adânc, oferind hrană animalelor din zona crepusculară. Unii locuitori din zona crepusculară migrează la suprafață pentru a se hrăni în fiecare noapte, apoi se întorc în ape mai adânci în timpul zilei. În schimb, etichetarea prin satelit a dezvăluit că balenele, tonul, peștele-spadă, rechinii și alți prădători de vârf se scufundă adânc în zona crepusculară pentru a se hrăni. Deoarece oamenii apreciază acești prădători pentru beneficiile lor ecologice, comerciale și nutriționale, depindem și de Zona crepusculară.

cum ajută Zona crepusculară să păstreze dioxidul de carbon din atmosferă?

Oceanul absoarbe aproximativ un sfert din dioxidul de carbon pe care activitățile umane îl emit în atmosferă. Zona crepusculară joacă un rol important în transferul carbonului din apa de suprafață în oceanul adânc, împiedicându-l să se întoarcă în aer ca un gaz cu efect de seră care captează căldura. Procesul multistep este adesea numit „pompa biologică a oceanului”.”În apele de suprafață unde există multă lumină, organismele mici, asemănătoare plantelor, numite fitoplancton, folosesc energia de la soare pentru a transforma dioxidul de carbon în energia și materia care le permite să crească. Fitoplanctonul, la rândul său, devine hrană pentru animalele mici cunoscute sub numele de zooplancton, care sunt apoi consumate de pești și alte animale.

o parte din carbonul din apele de suprafață devine parte a unui fel de viscol subacvatic cunoscut sub numele de zăpadă marină. Această „zăpadă”, totuși, constă din aglomerări de plancton mort, bacterii, pelete fecale și alte particule bogate în carbon organic, care furnizează hrană animalelor din zona crepusculară.

o altă cale rapidă pentru carbon în apă mai adâncă este prin migrarea zilnică a animalelor din zona crepusculară care se hrănesc lângă suprafață noaptea, apoi aduc carbonul din hrana lor înapoi în zona crepusculară în timpul zilei.aproximativ 90% din carbonul care ajunge în zona crepusculară rămâne acolo, dar un mic procent din acesta se scufundă în adâncul oceanului atunci când animalele mor sau expulzează materii fecale bogate în carbon. Odată ajuns acolo, poate rămâne izolat de atmosferă sute sau chiar mii de ani.

de ce trebuie să aflăm mai multe despre Zona crepusculară cât mai curând posibil?

bogăția biologică a zonei crepusculare o face o sursă potențială de hrană pentru a sprijini populațiile umane în creștere—și o țintă viitoare atractivă pentru operațiunile de pescuit comercial intensiv.

organismele din Zona Crepusculară care migrează în apele de suprafață sunt deja recoltate la scară industrială de flotele de pescuit din țări precum Norvegia și Japonia. În fiecare an, navele din fabrică aspiră o cantitate din ce în ce mai mare de crustacee mici din zona crepusculară-copepode și krill. O parte din recoltă merge în pastă de pește pentru consumul uman direct, dar cea mai mare parte este măcinată în făină de pește pentru a sprijini extinderea acvaculturii sau prelucrată pentru a fi utilizată în alimentele pentru animale de companie sau în uleiurile „nutraceutice”.

pescuitul în apă deschisă departe de uscat este în prezent în mare măsură nereglementat și nu știm încă suficient pentru a ne asigura că potențiala extracție a pescuitului din zona crepusculară ar fi durabilă. Cu toate acestea, țări, inclusiv Norvegia și Pakistan, au emis deja licențe pentru a începe pescuitul în zona crepusculară. Lucrările au început în 2018 în temeiul Convenției privind legea mării a Organizației Națiunilor Unite pentru a promova conservarea și utilizarea durabilă a biodiversității marine în zone din afara jurisdicției naționale, dar eforturile de până acum s-au concentrat pe îmbunătățirea conservării pescuitului de apă de suprafață și a resurselor genetice ale fundului mării, nu ale zonei crepusculare și ale serviciilor ecosistemice importante ale acesteia, care nu sunt bine înțelese.

ce mai trebuie să aflăm despre Zona crepusculară?

pentru a evita impactul pescuitului excesiv—așa cum s—a întâmplat deja cu unele activități de pescuit costiere, cum ar fi codul din Atlanticul de Nord-Vest-trebuie să știm mai multe despre animalele din zona crepusculară și despre interacțiunile acestora. Astfel de informații ar permite factorilor de decizie să elaboreze reglementări pentru a proteja ecosistemele din zona crepusculară și speciile de apă de suprafață care depind de acestea-și, de asemenea, ar putea permite recoltarea durabilă a unor specii din zona crepusculară. Printre întrebările care mai trebuie Răspuns se numără:

• biomasa și biodiversitatea: ce specii există și în ce cantități?
• istorii și comportamente de viață: cât timp trăiesc organismele din zona crepusculară? Cât de repede cresc? La ce vârstă se reproduc?
• rețelele alimentare: în ce măsură prădătorii oceanici mari, cum ar fi balenele și tonul, depind de organismele din zona crepusculară ca sursă de hrană?
• ciclul global al carbonului: cât de mult carbon transferă animalele din zona crepusculară în oceanul adânc prin migrația lor zilnică? Cât de mult carbon se scufundă din zona crepusculară în ape mai adânci pe zăpada marină și în alte forme?

De ce nu știm mai multe despre Zona crepusculară?

cercetătorii au învățat deja câteva informații despre Zona crepusculară folosind imagini acustice, plase și submersibile. Dar, spre deosebire de Oceanul de suprafață, care este accesibil cu nava și poate fi imaginat de la distanță, Zona crepusculară nu este ușor studiată cu sonar pe navă și nu poate fi imaginată cu tehnologie prin satelit. Acoperă o zonă vastă, care se întinde pe tot globul și se schimbă rapid pe măsură ce apa și animalele se mișcă. Organismele din zona crepusculară sunt distribuite inegal și sunt adesea bune la evitarea plaselor de pe nave sau camere de pe vehiculele subacvatice. Studierea numeroaselor organisme gelatinoase din zona crepusculară, cum ar fi meduzele, salpele și sifonoforii, este deosebit de dificilă, deoarece acestea tind să se destrame în plase și necesită iluminare specială pentru a fi fotografiate sau filmate.

ce urmează pentru explorarea și descoperirea zonei crepusculare?

în 2018, WHOI a lansat o misiune ambițioasă de a explora și înțelege zona crepusculară a oceanului, cu o finanțare inițială de 35 de milioane de dolari din proiectul Audacious. Efortul se bazează pe expertiza unei echipe de oameni de știință și ingineri, combinând cercetarea, noile tehnologii și implicarea publică largă.

inginerii WHOI dezvoltă noi platforme și vehicule care vor spori capacitatea oamenilor de știință de a studia această regiune provocatoare a oceanului. Acestea vor încorpora acustica de ultimă generație pentru a detecta animalele din zona crepusculară, sisteme de camere de înaltă rezoluție pentru a le observa comportamentul, senzori pentru măsurarea condițiilor de mediu și dispozitive de eșantionare pentru colectarea organismelor mici și a apei pentru analiză. Cercetătorii vor folosi, de asemenea, tehnici genetice și etichete prin satelit pentru a identifica punctele fierbinți biologice și pentru a înțelege mai bine rețelele alimentare din zona crepusculară.

combinând aceste și alte tehnologii noi cu metode mai tradiționale, cum ar fi sonarul pe nave și remorcile nete, oamenii de știință și inginerii WHOI speră să avanseze rapid înțelegerea noastră despre Zona crepusculară și animalele care trăiesc în ea.