Compromisul Missouri, (1820), în istoria SUA, măsură elaborată între Nord și Sud și adoptată de Congresul SUA care a permis admiterea Missouri ca al 24-lea stat (1821). A marcat începutul conflictului secțional prelungit asupra extinderii sclaviei care a dus la Războiul Civil American.

Encyclopedia Unixtdia Britannica, Inc.

Biblioteca Congresului / Washington, D. C. (fișierul Digital nr. LC-DIG-pga-03227)
teritoriul Missouri a solicitat pentru prima dată statalitatea în 1817 și, la începutul anului 1819, Congresul avea în vedere să permită legislația care să autorizeze Missouri să încadreze o constituție de stat. Cu toate acestea, atunci când reprezentantul James Tallmadge din New York a încercat să adauge un amendament antislavist la această legislație la 13 februarie 1819, a urmat o dezbatere urâtă și ranchiunoasă asupra sclaviei și a dreptului guvernului de a restricționa sclavia. Amendamentul Tallmadge a interzis introducerea în continuare a sclavilor în Missouri și a prevăzut emanciparea celor deja acolo când au împlinit vârsta de 25 de ani. Amendamentul a trecut de Camera Reprezentanților, controlată de Nordul mai populat, dar a eșuat în Senat, care a fost împărțit în mod egal între statele libere și cele sclave. Congresul a fost suspendat fără a rezolva problema Missouri.
în vara următoare, un număr considerabil de opinie publică din nord a fost adunat în sprijinul propunerii Tallmadge. O mare parte din acel sentiment anti-Missouri, așa cum a fost numit, a apărut dintr-o convingere autentică că sclavia era greșită din punct de vedere moral. Oportunitatea politică a fost amestecată cu convingeri morale. Mulți dintre cei mai importanți bărbați anti-Missouri activaseră în Partidul Federalist, care părea să fie în proces de dezintegrare; s-a acuzat că caută o problemă pe care să-și reconstruiască Partidul. Conducerea federalistă a grupului anti-Missouri i-a determinat pe unii democrați din nord să-și reconsidere sprijinul față de amendamentul Tallmadge și să favorizeze un compromis care să zădărnicească eforturile de reînviere a Partidului Federalist.
când s-a reunit din nou în decembrie 1819, Congresul s-a confruntat cu o cerere de statalitate din Maine. La acea vreme, existau 22 de state, jumătate dintre ele state libere și jumătate dintre ele state sclave. Senatul a adoptat un proiect de lege care permite Maine să intre în Uniune ca stat liber și Missouri să fie admis fără restricții asupra sclaviei. Senatorul Jesse B. Thomas din Illinois a adăugat apoi un amendament care a permis Missouri să devină un stat sclav, dar a interzis sclavia în restul Louisiana Purchase la nord de latitude 36 30′. Henry Clay a condus apoi cu pricepere forțele compromisului, inginerind voturi separate asupra măsurilor controversate. La 3 martie 1820, voturile decisive din cameră au admis Maine ca stat liber, Missouri ca stat sclav și au făcut pământ liber toate teritoriile occidentale la nord de granița sudică a Missouri.
când Convenția Constituțională din Missouri a împuternicit legislativul de stat să excludă negrii și mulații liberi, cu toate acestea, a fost introdusă o nouă criză. Destui congresmeni nordici s-au opus dispoziției rasiale conform căreia Clay a fost chemat să formuleze al doilea compromis Missouri. La 2 martie 1821, Congresul a stipulat că Missouri nu putea obține admiterea în Uniune până când nu a fost de acord că clauza de excludere nu va fi niciodată interpretată în așa fel încât să reducă privilegiile și imunitățile cetățenilor americani. Missouri a fost de acord și a devenit al 24-lea stat la 10 August 1821; Maine fusese admis anul precedent pe 15 martie.
deși sclavia a fost o problemă de dezbinare în Statele Unite de zeci de ani, niciodată înainte antagonismul secțional nu a fost atât de evident și amenințător ca în criza din Missouri. Thomas Jefferson a descris frica pe care a evocat-o ca „ca o sonerie de foc în noapte.”Deși măsurile de compromis păreau să rezolve problema extinderii sclaviei, John Quincy Adams a menționat în jurnalul său:” luați de la sine înțeles că prezentul este un simplu preambul—o pagină de titlu a unui volum mare, tragic.”Conflictul secțional va crește până la punctul de război civil după ce Compromisul Missouri a fost abrogat de Legea Kansas-Nebraska (1854) și a fost declarat neconstituțional în decizia Dred Scott din 1857.

Biblioteca Congresului Geografie și harta Divizia Washington, D. C. (digital ID g3701e ct000604)