circulația sistemică, în fiziologie, circuitul vaselor care furnizează sânge oxigenat și returnează sânge dezoxigenat din țesuturile corpului, spre deosebire de circulația pulmonară. Sângele este pompat din ventriculul stâng al inimii prin aorta și ramurile arteriale către arteriole și prin capilare, unde ajunge la un echilibru cu fluidul tisular, apoi se scurge prin venule în vene și se întoarce, prin venae cavae, în atriul drept al inimii. Presiunea în sistemul arterial, care rezultă din acțiunea inimii și distensia sângelui, menține fluxul sanguin sistemic. Cu toate acestea, calea sistemică constă din mai multe circuite în paralel, fiecare dintre ele având propria rezistență arteriolară care determină fluxul sanguin independent de fluxul și presiunea generală și fără a le perturba neapărat. De exemplu, fluxul de sânge prin tractul digestiv crește după mese, iar prin mușchii de lucru crește în timpul exercițiilor fizice. Vezi și circulația pulmonară.