dacă mori tânăr, ești la mila prietenilor și a familiei care te îngroapă. Nu te gândeai la cimitir când ai mușcat praful. Complotul în care vei fi așezat veșnic nu este nici măcar slab vizibil în viitorul tău imaginar îndepărtat. Nu te concentrezi pe acel complot. O trăiești și îți faci un nume în cariera care te-a ales (pianist de concert, comic stand-up, bucătar). Dacă nu ești cu adevărat excepțional, un minune de previziune morbidă, nu te-ai gândit la inscripția de pe mormântul tău.

caz la punct: James Douglas Morrison. Este posibil ca frontmanul Doors să fi fost un lirist celebru, dar caietele pe care le umplea cu poezie nu includeau versuri de schiță pentru mormântul său. Când a murit tânăr, a revenit supraviețuitorilor săi să aleagă inscripția care îl rezumă. Textul rezultat nu este în limba pe care a vorbit-o sau a cântat-o sau într-o limbă cu care a avut vreo legătură specială. Nici măcar într-o limbă vie.

este posibil ca solistul trupei Doors să fi fost un lirist celebru, dar caietele pe care le umplea cu poezie nu includeau versuri pentru mormântul său. Când a murit tânăr, a revenit supraviețuitorilor săi să aleagă inscripția care îl rezumă.

pe faimoasa piatră funerară de la Cimitirul P Oqtre-Lachaise din centrul Parisului se află o placă de bronz gravată cu trei linii: numele complet, datele, („1943-1971″), apoi o frază de patru cuvinte în greaca antică,” Kata TON DAIMONA EAUTOU”, așa cum este în mod normal transliterat. Traducerea standard, găsită în Wallace Fowlie’ s Rimbaud și Jim Morrison: rebelul ca Poet, precum și multe ghiduri către cimitir și biografii autoritare precum Stephen Davis ‘ Jim Morrison: Life Death, Legend, este „fidel propriului său spirit.”La prima vedere, un epitaf rezonabil apt. Dar chiar și un cititor englez modest bine citit va recunoaște, în centrul frazei, un cuvânt problematic care în utilizarea engleză este în esență intraductibil: daimon. („Daimona” este daimon în cazul său acuzativ.) Unele ghiduri, urmând exemplul majorității criticii literare, se opun perspectivei de a traduce cuvântul și redau epitaful ca „adevărat sau credincios lui daimon.”Recunoscând câmpul expansiv al sensului, totuși, își deschide propria cutie de viermi (cimitir). Daimon poate însemna spirit, sau zeitate tutelară, sau voce interioară, sau șansă sau soartă—sau poate însemna și demon, ca în ființa Rea din iad. Ce semnificație — sau semnificații-a avut în minte autorul epitafului?complicând această întrebare este faptul că persoana care a ales epitaful a fost tatăl lui Jim Morrison, contraamiralul George Stephen Morrison. Într-o versiune a originii epitafului, GSM (așa cum mă voi referi la el) a compus el însuși fraza, după ce a învățat ceva greacă după retragerea sa din Marina SUA. În altul, el a consultat un profesor de clasici care i-a oferit un citat din canonul literaturii grecești antice. După cum vom vedea, niciuna dintre versiuni nu este exactă. Dar înțelegerea a ceea ce s-a întâmplat cu adevărat ne lasă o poveste curioasă: un tată militar, un fiu disprețuitor care a murit tânăr și o piatră de mormânt care sugerează în general posesia demonică.

după ce a părăsit Marina în 1975, la patru ani după moartea fiului său Jim, GSM s-a stabilit chiar în afara San Diego și a început, printre alte activități, studiul limbii grecești. De Ce Greacă? Poate pur și simplu pentru că amiralul era interesat de orice și de toate, nautic și altfel. Mai târziu, la pensionare, va prelua italianul. Fiica sa Anne își amintește că a adus un manual de calcul în șezlongul său de lângă piscină, pentru lectură recreativă. A citit tot timpul, așa cum spun oamenii. Când a plecat într-o croazieră lungă la bordul Bonnie Dick, portavionul pe care l-a comandat în epoca Vietnamului, l-a împachetat pe Ulise în geanta sa de viteze. Ai crede că ar putea explica interesul amiralului în greaca veche; dacă ai fi trecut prin Vietnam cu Ulise alături, și ai fi terminat Ulise și ai fi fost interesat de limbi și ai fi vrut să iei o cale lingvistică spre explorarea Ulise mai departe, locul evident pentru a merge ar fi Homer. Te-ai înscrie la un curs introductiv în greaca antică ca prim pas spre citirea Odiseei în greacă. Dacă ai avut norocul să trăiești suficient de aproape de o universitate care oferea o varietate de cursuri de introducere, ai putea accelera progresul înscriindu-te la un curs de introducere specific în greaca homerică.

Acest lucru nu este ceea ce a făcut GSM. El a găsit un curs introductiv, la Universitatea de Stat din San Diego, dar cursul a fost în limba greacă a Noului Testament. Asta e cât mai departe posibil, în spectrul de intro greacă veche, după cum puteți obține de la Homer — o distanță de șase sau șapte secole. Un cu totul alt fel de greacă decât greaca homerică sau chiar greaca clasică, și nu o cale eficientă spre citirea lui Homer, sau Pindar, sau a tragedienilor, sau orice altceva, cu excepția textelor canonice ale Scripturii creștine. GSM nu a fost, cu toate acestea, un om deosebit de religios. El nu a subscris la o credință fundamentalistă că o îndepărtare de limba originală a Scripturii este o îndepărtare foarte rea. Potrivit familiei sale, el nu a participat în mod regulat la biserică. Cu toate acestea, el a ajuns într-o clasă printre studenții seminarului. Nimeni din acea clasă nu învăța limba greacă ca o abordare comp lit a lui Ulise.

oricare ar fi motivele GSM pentru care a ales să aprofundeze limba Evangheliilor — și poate că până atunci a vrut pur și simplu să pună un spațiu între el și lectura sa în cabina de stat — o consecință ar fi fost modul în care a fost introdus în cuvântul plin daimon, cuvântul Fowlie se traduce prin „spirit.”Dintre toate numeroasele cuvinte din Noul Testament ale căror nuanțe sau semnificații directe diferă de greaca clasică sau greaca homerică, daimon iese în evidență ca un exemplu de diferență extremă, posibil a celei mai extreme diferențe pentru orice cuvânt utilizat pe scară largă.

dintre toate numeroasele cuvinte din Noul Testament ale căror nuanțe sau semnificații directe diferă de greaca clasică sau greaca homerică, daimon iese în evidență ca un exemplu de diferență extremă.

În autori precum Homer și Hesiod și Euripide și Platon, daimon poartă o varietate de semnificații (mai multe despre aceasta mai târziu). În Noul Testament, însă, înseamnă doar un singur lucru. Ea și diferitele sale forme se referă invariabil la spirite care nu sunt bune, demoni în sensul ființelor care locuiesc și posedă gazde umane: agenții posedării demonice. Practic aceeași utilizare a cuvântului ca în Exorcistul sau episodul fermecat „Exorcizați-vă demonii”, în care Angela este posedată și apoi (alertă spoiler) scoate demonul într-un flux de lumină din gura ei. Acesta este un daimon direct din Noul Testament. O ejecție similară din gură poate fi văzută în multe picturi medievale și renascentiste, unde demonii au adesea aripi, pielea sau pielea lor este roșie sau maro de cupru, fețele lor undeva între reptilian și uman. Mici ființe malefice semi-umane din altă lume care își au reședința la oameni și își controlează gazdele umane.

în termeni de dificultate, Noul Testament nu este metafizica lui Aristotel; mai mult ca Le Petit Prince pentru un cititor novice de franceză. Cunosc un student la seminar care s-a lăudat că, după un semestru de introducere în limba greacă, ar putea cu ușurință să lustruiască un capitol din Evanghelie în autobuzul său care face naveta spre clasă. Deci, pentru GSM, făcându-și drum prin Evanghelii, nu ar fi trecut mult timp înainte de a întâlni primul său daimon demonic. Prima instanță a cuvântului sau variantele sale din Noul Testament apare în prima dintre Evanghelii, la Matei 4: 24, unde Isus predică în sinagogile Galileii, iar renumele său ca vindecător atrage mulțimi de sirieni afectați, printre care „cei care erau posedați de diavoli (daimonizomenous).”Interesant (și eu iau notă de acest lucru pentru că mi se pare că GSM ar fi fost interesat, de asemenea), versetul face o distincție între posedat și „cei care au fost lunatick (select inktivniazomenous).”

mai mulți dintre posedați vin de — a lungul a patru capitole mai târziu într-un pasaj pe care GSM, ca ofițer de marină educat, chiar dacă nu un Bisericii, trebuie să-l fi cunoscut deja-dar citirea acestor pasaje familiare în limba moartă originală le dă o nouă viață. În Gadara, Isus și urmașii săi sunt conduși de doi Gadareni posedați de demoni (daimonizomenoi): așa începe celebrul episod „porcul Gadarene” din Matei 8. Demonii îl amenință pe Isus, dar îl recunosc și pe Isus ca o amenințare, un exorcist care îi poate alunga. Bine, dacă suntem alungați, spuneți demonii( daimones), vă rugăm să nu ne alungați în Hades, dar cel puțin acordați-ne o altă gazdă. Ce zici de turma aia de porci care pasc acolo? Isus este de acord laconic: „și le-a zis: Du-te.”S-au dus. „Și iată, toată turma de porci a alergat violent pe un loc abrupt în mare și a pierit în ape.”Amiralul recent pensionat ar fi citit apoi cum păstorii care au asistat la exorcizare se întorc în oraș pentru a raporta despre soarta posedaților (daimonizomen inktivn).

cuvântul reapare abundent în celelalte Evanghelii, inclusiv versiuni ușor diferite ale înecului porcilor, așa cum au spus Luca (șase variații ale cuvântului în doar zece versete) și Marcu (un om posedat singuratic, daimonizomen unquti; două mii de porci). În repovestirea lui Marcu, Isus îi cere demonului care locuiește în omul posedat să-i dezvăluie numele, iar demonul răspunde „numele meu este Legiune; căci suntem mulți.”

ori de câte ori am discutat aceste pasaje cu prietenii care s-au identificat ca fani Doors, m-au sfătuit să petrec o noapte la Alta Cienega. Alta Cienega, un motel ponosit la colțul La Cienega și Santa Monica din West Hollywood, este locul în care Jim Morrison a locuit în perioada 1968-1970 în timp ce înregistra în așteptarea soarelui și a Paradei moi și a hotelului Morrison. Fanii dețin e în camera 32, e favoritul lui Morrison. Oricine poate rezerva o noapte acolo. Dacă aș fi interesat de lumea spiritelor, de vizite, de demoni și fantome și de spațiile locuite, aș fi neglijent, așa că am fost sfătuit, dacă cel puțin nu aș da camerei fabuloase o fugă pentru banii ei. Hole pentru o săptămână și speranța pentru unele senzație de refrigerare de a fi vizitat.

pe măsură ce AGA a înaintat prin Evanghelii, mormântul fiului său de la P Oxtre-Lachaise a căzut în paragină, complotul devenind un centru pentru vandalism, petreceri, profanare bine intenționată, furturi și răutăți. Biroul cimitirelor pentru orașul Paris nu a putut Exhuma de fapt James Douglas Morrison, deoarece complotul fusese închiriat în perpetuitate, dar s-au aplecat puternic asupra supraviețuitorilor Morrison pentru a curăța mizeria.

la sfârșitul anilor 1980, Morrisons au început să lucreze pentru a face mormântul mai rezistent la ventilatoare și pentru a înlocui piatra funerară originală și acum deteriorată. De asemenea, au profitat de ocazia de a adăuga un epitaf, deoarece prima piatră a dat doar numele și datele. GSM a preluat conducerea în planificarea noii inscripții. Știa că vrea să fie în greacă.

în decembrie 1990 a solicitat asistența lui E. N. Genovese, profesor de științe clasice și umaniste la Departamentul de limbi și Literaturi clasice și Orientale de la Universitatea de stat din San Diego.

Genovese explică rolul său în inscripția ca provenind din pură șansă: GSM oprit de Departamentul de o după-amiază, căutând îndrumare, și doar așa sa întâmplat că ușa din dreapta a fost deschisă. Genovese își amintește distinct GSM trecând prin ușa biroului său. Aici, însă, faptele devin oarecum tulburi. În relatarea care urmează, Mă voi baza în principal pe scrisorile dintre Genovese și GSM (accesul la care a fost oferit cu generozitate de sora lui Jim Morrison, Anne Chewning, și fiica ei, Tristin Dillon), încorporând în același timp amintirile lui Genovese în măsura în care sunt de acord cu dovezile din scrisori.

traducătorii lui Sofocle au tăcut-o pe Ismene din cauza istoriei ei sexuale?

AGA avea o idee aproximativă despre ceea ce dorea să spună epitaful: ceva de genul fiului său care rămâne credincios spiritului său, un adevărat credincios în el însuși, constant, sincer și cinstit în căutarea unei ambiții cele mai interioare. GSM însuși a fost constant în studiul său de greacă suficient de mult timp încât să poată lua o lovitură de cuțit la compunerea unui proiect. El a pus proiectul într-o scrisoare către Genovese, aparent la scurt timp după vizita sa la birou. În scrisoare, propuse epitaf conduce off cu cuvântul alēthēs, care a însemnat mai mult sau mai puțin același lucru — nedisimulată, sincer, autentic, real — de la primele sale apariții într-o formă ușor diferită în Homer, tot drumul prin greacă Modernă. Apare adesea în Evanghelii, întotdeauna tradus în versiunea King James ca „adevărat” sau „adevărat”.””Chiar dacă eu mărturisesc despre mine însumi, totuși mărturia mea este adevărată (alēthēs)”, în Ioan 8:14 este un exemplu (și, eventual, versetul Elvis Costello, educați în școlile Catolice, a avut în minte atunci când înclinarea lui 1977 album care a mers platină).în mod evident, GSM a dorit ca acest cuvânt care înseamnă „adevărat” să conducă spre un cuvânt care înseamnă „spirit”.”Schița lui de un epitaf poate fi, de asemenea, incluse cuvântul pistos, „credincios” asocierea cu alēthēs să cedeze „sincer și credincios” — pistos este un alt cuvânt foarte frecvent în Noul Testament. Cu toate acestea, formularea exactă a proiectului AGA este imposibil de știut, deoarece scrisoarea în care îl propune lui Genovese îi împiedică pe istoricii ușilor cu un spațiu gol exact unde ar trebui să fie epitaful redactat. GSM a lăsat spațiul gol, astfel încât să poată completa mai târziu, de mână, cuvintele grecești. Rămâne doar o fotocopie a scrisorii fără martorul completat. Dar fraza scrisă de mână poate fi reconstruită dintr-o scrisoare pe care Genovese a scris-o mai puțin de o săptămână mai târziu. Genovese scrisoarea oglinzi cuvintele alēthēs și (cu certitudine) pistos de la GSM proiectul, ca Genovese ușor subliniază că acestea nu funcționează destul de punct de vedere sintactic cu restul de expresie și, mai ales, cu cuvântul GSM care a ales să transmită ideea de „spirit”, ca în „adevărați și credincioși în spiritul său.”

acest cuvânt, dincolo de orice umbră de îndoială, nu ar fi putut fi daimon sau orice formă de daimon. Până acum, GSM avea cincisprezece ani de greacă a Noului Testament sub centură. Oricine chiar și la întâmplare versat în Evangheliile grecești nu ar alege, nu ar lua în considerare de la distanță alegerea, daimon să însemne lumină interioară, sau spirit călăuzitor, sau sinele cel mai profund; pentru un astfel de cititor, ar însemna o forță posedantă a răului. Având în vedere că scrisoarea pe care Genovese a scris-o înapoi folosește termenul englezesc „spirit” pentru a traduce cuvântul ales de GSM, alegerea GSM a fost aproape sigur pneuma. Când înveți Noul Testament grecesc, acesta este unul dintre primele cuvinte pe care le înveți; este omniprezent în Evanghelii. În versiunea King James este aproape întotdeauna tradus ca ” spirit.”

proiectul GSM nu a funcționat, dar Genovese s-a simțit încrezător că îl poate înlocui cu un citat. El a crezut, spune el, că din corpusul textelor grecești supraviețuitoare ar putea elimina o frază care să surprindă esența schiței brute a GSM. El a estimat că nu va dura mult. El s-ar scufunda în lexiconul grecesc autoritar Liddell-Scott-Jones, Marele Liddell, deoarece versiunea integrală este cunoscută cu afecțiune. Marele Liddell l-ar îndruma către un citat potrivit pentru regele șopârlă.

dar nu a făcut-o.

când Genovese a deschis Marele Liddell, avea deja o idee destul de bună despre unde în corpus ar putea elimina un citat. S-a dus direct la intrare pentru cuvântul daimon. Dacă sunteți un clasicist orientat spre pre-Noul Testament în căutarea unui echivalent grecesc clasic pentru „spiritul călăuzitor interior”, daimon este un candidat rezonabil. Daimon în greaca timpurie are o varietate de nuanțe, suficient de complexe încât orice rezumat rapid va simplifica în mod inevitabil; la unii autori cuvântul este practic un sinonim pentru șansă impersonală sau fără trup, în timp ce în altele se referă la zeități reale, ca de exemplu în Phaedo al lui Platon, unde un daimon este o zeitate păzitoare atribuită fiecărei persoane la naștere și care, atunci când mor, își însoțește sufletul în dincolo, unde sufletele se adună pentru a fi judecate înainte de a fi transportate mai departe în Dincolo pentru o lungă ședere în Hades. (Există și alte nuanțe de semnificație, dar acest lucru oferă o idee despre gamă.)

Genovese se gândea de fapt la Platon, a povestit mai târziu când a explicat abordarea sa la cererea GSM. El a crezut că ar putea găsi un citat potrivit din scuzele care se referă la un anumit tip de daimon Platonic, vocea interioară „divină și spirituală” (theion kai daimonion) care a venit la Socrate la momente cruciale din viața sa: daimonul Socratic. Cu toate acestea, inconvenient, Marele Liddell nu a reușit să indice spre orice citate clare, pregătite pentru Epitaf în Platon, care includeau Socrate sau daimonul său și care încorporau, de asemenea, sentimentul GSM de a fi adevărat sau credincios.atunci Genovese a devenit, din toate punctele de vedere, autorul epitafului.

în scrisoarea sa înapoi la GSM, Genovese își încadrează contrapropunerea — Kata ton daimona heautou — ca o refacere a proiectului GSM, dar, de fapt, fraza pe care a oferit-o GSM a fost a lui. El a păstrat doar un singur cuvânt din sugestia GSM, pronumele (h)eautou („lui”). El înlăturase adjectivele care însemnau „adevărat” și „credincios” și modelase fraza astfel încât să-și găsească la maxim singurul substantiv, contribuția lui Genovese, daimon. Fraza lui GSM suna ca și cum ar fi fost un citat din Noul Testament. Revizuirea lui Genovese avea un inel complet diferit. Esența epitafului propus s-a mutat înapoi în timp o întreagă eră, de la A. D. La B. C.

Genovese spune că a trimis fraza către GSM cu sentimentul că GSM ar putea să o respingă: „aproape limba în obraz i-am dat-o.”Probabil că a înțeles cum daimon ar fi lovit urechile cuiva al cărui grec a venit din Sfânta Scriptură. Este posibil să fi avut, de asemenea, gânduri secundare cu privire la tonurile socratice, având în vedere că vocea interioară care i-a vorbit lui Socrate a făcut-o doar pentru a-l avertiza cu privire la o cale riscantă de acțiune avută în vedere: nu se aplică exact fiului GSM pe parcursul scurtei sale vieți.

Genovese a trimis fraza tatălui lui Morrison cu sentimentul că ar putea să o respingă. Probabil că a înțeles cum „daimon” ar fi lovit urechile cuiva al cărui grec a venit din Sfânta Scriptură.

și totuși, în termen de un an de la GSM a primit fraza de la Genovese, fraza, cuvânt cu cuvânt așa cum a venit de la Genovese, a fost scris în bronz și instalat — la 19 decembrie 1990, acum 28 de ani — la mormântul lui Jim Morrison din Paris.

aproape imediat după instalare, Anne, sora lui Jim, și-a exprimat îngrijorarea cu privire la „daimon” și la impresia pe care o va face asupra vizitatorilor ocazionali ai mormântului. Anne își amintește gândindu-se că Jim se considera întotdeauna un fel de șaman, astfel încât conotațiile spiritelor rele și ale posesiei demonice nu erau în întregime nepotrivite. Pe de altă parte, în calitate de supraviețuitor iubitor, ați dori cu adevărat să puneți aceste conotații în față și în centru? Pentru a rezolva problema, Anne și ceilalți supraviețuitori au apelat la GSM, Autoritatea familiei pe greacă și, dacă nu acum autorul propriu-zis al epitafului, supraviețuitorul care a pus roțile în mișcare.

în acel moment, GSM și — a deschis Marele Liddell și i-a scris o scrisoare lui Bill Graham-Fillmore Bill Graham, a cărui legătură cu familia a fost că a promovat ușile. Scrisoarea preciza preocupările Annei și modul în care acestea ar putea fi abordate printr-un comunicat de presă pe care GSM spera că Graham îl va distribui pentru a clarifica modul în care ar trebui înțeles epitaful. „Mă tem că fiica mea a avut dreptate când a ridicat problema unei interpretări nefericite a textului grecesc”, îi spune Graham — dar, spune el, această interpretare nefericită ar fi, de asemenea, incorectă. Cuvântul daimon, explică el, are mai multe semnificații. GSM continuă să-și rezume semnificația în Homer („puterea divină”) și în Hesiod („sufletele oamenilor din Epoca de aur”). Aceste summings – up sunt în citate în scrisoarea în sine, deoarece acestea sunt luate textual de la GSM Big Liddell, ca GSM însuși recunoaște: el face apel la Liddell lui mare pentru a aduce definiții de autoritate. Oricine este îngrijorat de „conotațiile rele” ale cuvântului — așa cum a fost Anne — ar trebui doar să se întoarcă și să citească Homer și Hesiod.

dar aproape sigur, GSM însuși nu și-a citit Homer și Hesiod, nu în greacă, pentru că își încheie apărarea lui daimon spunând că „în orice caz, cuvântul se referă la cel mai profund sine sau suflet al unui om.”Acesta nu este sensul său în Hesiod sau Homer sau în alți autori timpurii. Citația Hesiod din scrisoare subliniază acest punct. În Hesiod, „sufletele oamenilor” nu sunt suflete în sensul sinelui cel mai profund al unei persoane. Ei sunt spiritele vieții de Apoi ale primei generații de muritori a lui Hesiod, generația de aur, care rătăcesc pe Pământ învăluită în ceață scenică (ouxfera essamenoi) ca gardieni ai generațiilor ulterioare. Ei conduc din afară, nu din interior.

toate acestea arată clar că pentru GSM ca cititor, numai Noul Testament a furnizat singura sa experiență nemediată a lui daimon în alfabetul epitafului. Citirea cuvântului în afara NT a venit la mâna a doua, prin Big Liddell și orice Traduceri a consultat.

la ce se gândea atunci amiralul când a semnat fraza lui Genovese și conotațiile sale problematice din Noul Testament? La rândul său, Fowlie, în relatarea sa, interpretează plasarea epitafului ca un anunț de reconciliere după 20 de ani de tăcere din partea părinților. Nu este o reconciliere caldă și fuzzy, s-ar părea. GSM, evident, a recunoscut Ambiguitatea în cuvântul pe care Fowlie și ghidurile traduce ca „spirit”, și, probabil, scopul tatălui, într-o anumită măsură, a fost de a scrie că Ambiguitatea în moștenirea fiului său. Ambiguitatea publică este un lucru; în particular, însă, fundalul GSM în greaca Noului Testament trebuie să-i fi dat lui daimon o semnificație personală specifică, un sens neplăcut care, pentru un ofițer militar al cărui fiu s-a răzvrătit, trebuie să fi părut că nu este nepotrivit. După aproape cincisprezece ani de lectură a daimonului în sensul său din Noul Testament ca „demon care posedă”, GSM ar fi putut decide că era exact cuvântul potrivit pentru a descrie spiritul cu care fiul său era adevărat.

după aproape cincisprezece ani de lectură „daimon” în sensul său din Noul Testament ca „demon care posedă”, GSM ar fi putut foarte bine să decidă că era exact cuvântul potrivit pentru a descrie spiritul cu care fiul său era adevărat.

Dacă aș fi autorul unui ghid al mormântului din P Otrivre-Lachaise și aș vrea să fiu fidel spiritului epitafului și istoriei sale, aș lua în considerare cel puțin includerea unei ilustrații a celebrului episod din Noul Testament „înecarea porcilor” sau a unei alte scene de exorcizare sau posesie din Scriptură.

la începutul anului 1992, la doi ani de la instalare, GSM a trimis o scrisoare de mulțumire și o fotografie a noii plăci către Genovese. Aceasta a fost ultima comunicare între tată și străinul care a creat un epitaf pentru fiul său. Genovese, începând cu această scriere, este viu și bine și trăiește la pensie în suburbia San Diego. GSM a murit în 2008 (după o cădere în timp ce se afla în spital, un rezultat foarte neobișnuit, întâmplător, pentru căderea într-un spital). În ceea ce privește un epitaf, GSM însuși a renunțat, alegând în schimb ca cenușa sa să fie împrăștiată pe mare. Dacă trăiești suficient de mult, uneori poți alege.