sistemul biliar sau tractul biliar denotă sistemul elaborat de canale de coalescență care servește la transportul bilei de la ficat la a doua parte a duodenului. Bila este un lichid alcalin produs de hepatocite, parțial ca secreție și parțial ca produs excretor. Sistemul biliar începe în substanța ficatului ca canale intercelulare înguste între hepatocitele adiacente. Aceste canale, denumite canaliculi, se unesc cu vecinii lor pentru a forma canale mai mari denumite conducte. Acestea din urmă se alătură altor conducte pentru a forma conducte. Acestea se unesc cu alte conducte pentru a forma conducte mai mari care în cele din urmă ies din ficat ca conductele hepatice drepte și stângi. Acestea din urmă se unesc pentru a forma canalul hepatic comun care, după ce a fost alăturat de canalul chistic, continuă ca canalul biliar comun și se varsă în a doua parte a duodenului. În scopuri descriptive, tractul biliar este împărțit în două părți: intrahepatic și extrahepatic. Primul este situat în substanța ficatului, în timp ce acesta din urmă se află în întregime în afara substanței hepatice. Acest articol se limitează la o descriere a anatomiei clinice și chirurgicale a tractului biliar extrahepatic. Tractul biliar extrahepatic cuprinde canalele hepatice drepte și stângi, canalul hepatic comun, vezica biliară și canalul chistic și canalul biliar comun. Boli ale tractului biliar extrahepatic reprezintă un volum considerabil de practică chirurgicală abdominală. Acestea includ afecțiuni metabolice, inflamatorii, neoplazice și congenitale. O cunoaștere detaliată a anatomiei vezicii biliare și a căilor biliare și o conștientizare a variațiilor anatomice la care sunt supuse aceste structuri sunt esențiale pentru desfășurarea unei intervenții chirurgicale sigure și eficiente care implică tractul biliar, pe lângă faptul că sunt de o importanță crucială pentru interpretarea exactă a imaginilor radiologice și ecografice ale tractului biliar extrahepatic.